Fanus Neagu
Scriitorul Fănuş Neagu s-a născut în 1932, la 5 aprilie, în comuna Grădiştea de Sus, judeţul Brăila si s-a stins in anul 2011.
Povestitor şi nuvelist extraordinar, inspirat în special de lumea ţărănească, dar şi de specificul vieţii portuare dunărene din zona sud-estică a ţării, a Brăilei natale, Fănuş Neagu s-a impus prin cărţile sale ca unul dintre marii povestitori ai literaturii române, pitorescul, lirismul şi savoarea lexicală din scrierile sale asigurând autorului un foarte mare şi bine meritat succes. A urmat Şcoala de Literatură 'Mihai Eminescu' (1951-1953) şi apoi cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. După ce şi-a terminat studiile, a fost învăţător în satul Largu din Bărăgan (1953-1954), apoi a lucrat ca redactor la 'Scânteia tineretului' (1954-1956), la revistele 'Luceafărul' şi 'Amfiteatru' (1965-1968), ca secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi redactor-şef la revista 'Literatorul' (1990-1998). A condus Teatrul Naţional 'I.L. Caragiale' din Bucureşti, în calitate de director, între anii 1993-1997. Literar, a debutat cu nuvela 'Duşman cu lumea', apărută în revista 'Tânărul scriitor' (1954), patru ani mai târziu debutând editorial cu povestirile din 'Ningea în Bărăgan' (1959). Au urmat culegerile de povestiri şi nuvele 'Somnul de la amiază' (1960), 'Dincolo de nisipuri' (1962), 'Cantonul părăsit' (1964, Premiul Uniunii Scriitorilor), 'Vară buimacă' (1967) - care au fost incluse, alături de lucrări inedite, în antologiile 'În văpaia lunii' (1971, 1979), 'Fântâna' (1974), şi alte volume de proză scurtă, printre care: 'Casa care se leagănă' (1972), 'Pierdut în Balcania' (1982), 'Povestiri din drumul Brăilei' (1985), 'Partida de pocher' (1994) şi 'O corabie spre Bethleem' (1997), 'Dincolo de nisipuri' (2004). Despre mecanismul şi geneza povestirii, scriitorul însuşi mărturisea: 'O povestire e o fibră din durerea trecerii noastre. Când e veselă, luminează tâmpla; tristă, izbeşte-n osul frunţii. O povestire bună şi scurtă ţine de magic. (...) Povestirile se scriu aşa: se ia un fapt de viaţă, real sau închipuit, se tăvăleşte printr-un morman de amintiri şi-un munte de observaţii asupra oamenilor şi a naturii, se scoate apoi pe o vale verde, se pune la uscat pe un măceş înflorit, e lăsat să-l bată soarele şi să-l fluiere, se trage apoi la sticlă şi se varsă, pe înnoptate, cu multă închipuire proaspătă, în urechea copiilor'. Câteva dintre nuvelele şi povestirile sale au fost traduse şi incluse în numeroase antologii apărute în străinătate. Ca prozator, a cunoscut deplina consacrare cu romanul 'Îngerul a strigat' (1968), titlu de referinţă al prozei româneşti postbelice, carte care a dominat evenimentele editoriale ale anului în care a apărut. Acest prim roman a fost urmat de 'Frumoşii nebuni ai marilor oraşe. Fals tratat despre iubire' (1976), 'Scaunul singurătăţii' (1988), toate trei obţinând Premiul Uniunii Scriitorilor, şi de 'Ţara hoţilor de cai' (1991), 'Amantul Marii Doamne Dracula' (2001). În anul 2004 i-a apărut 'Asfinţit de Europa, Răsărit de Asie. Jurnal cu faţa ascunsă' (2 volume). Unii critici i-au reproşat aproape lirismul, metaforismul excesiv, care ar fi inadecvate genului epic. Este adevărat că de la 'Îngerul a strigat', până la 'Amantul Marii Doamne Dracula' scriitorul manifestă tot mai acut tendinţa subiectivizării, a stilizării metaforice. Dar, în loc să fie un motiv de reproş, din prejudecata că epicul cere în mod necesar obiectivitate, metafora, element stucturant fundamental, poate oferi, dimpotrivă, cheia originalităţii scriiturii 'fănuşiene'. |
Atras de teatru, a scris câteva piese, între care 'Eclipsa de zgomote' (1970, piesă în două părţi), 'Scoica de lemn' (1978), 'Casa de la miezul nopţii sau Paiaţa soseşte la timp' (1988), toate premiate de Uniunea Scriitorilor, 'Olelie' (1983). A semnat, singur sau în colaborare, scenarii de film: 'Lumină de iulie' (1963), 'Casa de la miezul nopţilor' (1975), 'Lişca' (1983), 'Sosesc păsările călătoare' (1984), 'Casa din vis' (1991), 'Terente - regele bălţilor' (1995) ş.a.
A colaborat cu articole, reportaje, povestiri la foarte multe ziare şi reviste, a prefaţat diverse cărţi cu profil sportiv sau turistic şi a mai publicat 'tablete' sportive, foarte pitoreşti, în 'România literară', adunate în volumele 'Cronici de carnaval' (1972) şi 'Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea' (1977). Printre volumele sale de publicistică se numără şi 'Cartea cu prieteni. Poeme răsărite în iarbă' (1979) şi 'A doua carte cu prieteni' (1985), care conţin însemnări despre scriitorii pe care i-a cunoscut, 'Insomnii de mătasă' (1981), 'Întâmplări aiurea şi călătorii oranj' (1987). De asemenea, a scris şi literatură pentru copii ('Caii albi din oraşul Bucureşti', 1967). Membru corespondent (din 12 nov. 1993) şi membru titular (din 21 dec. 2001) al Academiei Române. |
Octav DoicescuOctav Doicescu (n. 9 ianuarie 1902, Braila - d. 10 mai 1981, Bucuresti) a fost un academician român, arhitect, membru titular (1974) al Academiei Române. Cetatean de onoare al orasului New York, 1939.
La sfârsitul anilor 30, scrie împreuna cu Marcel Iancu si Horia Creanga, brosura "Catre o arhitectura a Bucurestilor", o încercare de a prefigura un Bucuresti modern care pastreaza valorile trecutului. Concomitent, apare revista "Simetria", redactata de George Matei Cantacuzino, Matila Ghyka, Tudor Vianu, Titu Evolceanu, Stefan (Fanica) Constantinescu, Mac Constantinescu si Octav Doicescu. Ultimul numar apare în 1945. Revista este singura publicatie a epocii care pune problema "Orient - Occident" în estetica vremii sau problema "Mitocanului Român", articol scris în 1939. Concepe schite pentu proiectul monumentului din Indore (India), monument ce trebuia sa adaposteasca o pasare maiastra a lui Brâncusi (New - York Times, 1974). Începutul razboiului a pus capat constructiei din India.In 1928 intra in asociatia " Amicii Statelor Unite " din care fac parte Petru Comarnescu , Dimitrie Gusti , Anton Golopentia , Dan Dutescu si Nicolae Margineanu . |
Petre AndreiA fost un savant, sociolog, filosof, profesor si om politic.(n. 29 iunie 1891, Brăila - d. 1940, Iasi)
Viata Petre Andrei s-a născut pe 29 iunie 1891 în orasul Brăila si, după finalizarea liceului, urmează cursurile Facultătii de Litere si Filosofie ale Universitătii din Iasi, pe care o încheie în 1913 cu „Magna cum laude”. Se specializează la Universitatea din Berlin, unde urmează un curs de logică si istoria filosofiei, care îl va ajuta să întocmească lucrarea de doctorat. Desi scutit de serviciul militar, participă ca voluntar la Primul Război Mondial, în care se distinge prin acte de bravură, fiind decorat cu „Steaua României”, „Coroana României” si „Crucea de război”. Imediat după război, obtine doctoratul cu teza „Filosofia valorii”. Devine profesor în învătământul liceal, iar din 1922 este profesor la Catedra de sociologie a Universitătii din Iasi. Ca profesor, se numără printre cei care se opun introducerii politicii în Universitate, fiind, de altfel, de-a lungul întregii sale vieti, un adversar extremismului, atât fascist, cât si bolsevic. Intră în politică în Partidul National-Tărănesc, alături de numeroase personalităti ale culturii si stiin?ei, iar între 1928 ?si 1933 este deputat, calitate în care se remarcă prin activitatea parlamentară bogată, talentul oratoric si initiativele legislative. Este numit subsecretar de stat la Departamentul Agriculturii si Domeniilor (1930–1931), subsecretar de stat la Ministerul Instructiunii Publice si Cultelor (1932–1933) si ministru al Educatiei Nationale (1938–1940), în această din urmă calitate initiind, printre altele, o lege de organizare a învătământului superior. Schimbarea regimului politic din România, prin renuntarea la tron a regelui Carol al II-lea si instaurarea regimului legionaro-antonescian (de extremă dreapta), a avut unele urmări pentru Petre Andrei: a fost scos din învătământul superior, urmărit, anchetat si persecutat. În urma unei perchezitii domiciliare, când urma să fie arestat de legionari, pe 4 octombrie 1940 a ales să îsi pună capăt zilelor. Ignorat o perioadă, a fost redescoperit după 1970, când a început culegerea si retipărirea operei sale. În 1991 a fost ales post mortem membru al Academiei Române. |
Opera
Decedat la doar 49 de ani, Petre Andrei a reusit să realizeze 15 lucrări, 5 cursuri universitare, peste 40 de studii si articole de specialitate, 25 de recenzii, 35 de conferinte si cuvântări, 3 rapoarte la legi si peste 75 de discursuri si interven?ii parlamentare. Savantul este considerat drept unul dintre întemeietorii sistemului stiintelor sociologice din România. Din principalele sale lucrări stiintifice se pot enumera: Sociologia cunoasterii, Filosofia valorii, Problema fericirii, Sociologia revolutiei, Probleme de sociologie, Sociologie generală. |
Hariclea Darclée
Hariclea Darclée, una dintre personalitatile cele mai importante ale României,s-a nascut la Braila, pe 10 iunie 1860 într-o familie cu radacini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, nascuta Aslan, nepoata directa a domnitei Mavrocordat iar tatal, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman. Asa cum scria N. Carandino în cartea Darclée. Viata de glorie si de pasiune a unei mari artiste, la nasterea ei s-a prezis ca “duduia va calatori mult si va fi mereu în sarbatoare”.
În copilarie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febra tifoida. În februarie 1881, ea s-a casatorit cu tânarul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleaca la Paris, unde se lupta din greu cu neajunsurile, desi primea de-acasa câte 500 de franci pe luna. Nici macar nasterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând sa ia lectii de canto. “Am facut progrese si sper sa ajung departe. Mi se prezice un viitor stralucit" scria Darclée familiei. Vocea sa exceptional cultivata i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu în cadrul caruia a interpretat roluri de soprana lirica lejera, soprana lirica, soprana lirica spinto, soprana dramatica, soprana Falcon, mezzosoprana si contralta. A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de traditie si 19 tineri compozitori carora le-a interpretat operele în premiere absolute si premiere locale de foarte mare improtanta; din cele 56 opere intepretate, 32 sunt de traditie, 12 au fost interpretate în premiera absoluta si 16 în premiere locale de mare importanta; faptul ca 45 %, adica aproape jumatate, din repertoriul sau reprezinta opere originale, atesta pozitia singulara pe care o ocupa Hariclea Darclée în istoria tearului liric universal pe care a influentat-o într-un mod determinant. |
In 1939 funeraliile au fost finantate de Ambasada Italiei. A fost înmormântata în Cimitirul Bellu.
La aniversarea a 135 de ani de la nasterea Haricleei Darclée, în 1995, orasul sau natal, Braila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul National de Canto ce-i poarta numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco si asezat sub Înaltul Patronaj al Presedintelui României. Prima editie a Concursului International a avut loc în 1997 si de atunci se repeta la fiecare doi ani, în anul dintre o editie si alta având loc Cursuri de Maiestrie Artistica, Master Classes. |